Teme

Intre 1971 si 1988 Nicolae Manolescu a publicat sapte volume de Teme carti asteptate mereu cu sufletul la gura cu emotia intalnirilor memorabile. Actuala reeditare este o antologie de autor si prilejuieste intalnirea cu un reper al eseisticii literare romanesti dintotdeauna. Temele pot fi la fel de bine privite ca niste confesiuni – cuceritoare si incitante – ale unui mare cititor. „Temele sunt un gen aparte relaxat si cu o componenta subiectiva predominanta. Caci lecturile sunt pentru criticul numarul unu al literaturii noastre contemporane si un prilej de a regasi clipele de intensa traire din copilarie si adolescenta de a intra in dialog de idei cu mari autori ai literaturii universale de a-si dubla meditatiile prilejuite de carti cu momente ale propriei existente. Calatorind prin lumea livresca el confrunta mereu adevarurile literaturii cu acelea ale vietii te face partas la bucuria descoperirilor (si de sine) mediate de carti iti starneste pofta de a citi sau reciti altfel opere fundamentale. “ (Adriana Bittel) “Temele lui Nicolae Manolescu au in comun credinta in complexitatea literaturii conceptia ca textul semnifica intotdeauna mai mult decat spune. Indiferent de unghiul de abordare criticul gaseste de fiecare data o cale de acces catre desenul din covorul operei. De altfel imaginea amintita nu este doar un obiect privilegiat de reflectie ci insasi metafora criticii manolesciene. In fond cititorul Temelor e cel mai important personaj al acestor eseuri: sangele care ii iriga venele nu e altceva decat cerneala care curge din condeiul criticului.“ (Andrei Terian) „Imi ramane sa explic alcatuirea culegerii de fata prima care cuprinde toate Temele. Poate ar fi mai exact sa spun ca ea cuprinde numai teme. Un cititor atent va remarca cu siguranta comparand sumarele volumelor succesive dintre 1971 si 1988 ca nu toate textele din acestea se regasesc in volumul de azi. Motivul este ca nu toate textele din seria editoriala apartin de ceea ce am considerat a fi teme. Unele texte au aparut chiar mai inainte de a ma fi fixat asupra naturii publicisticii cu pricina. Altele au fost cuprinse in volume din serie din diferite motive de circumstanta sau au devenit apoi capitole din monografii si studii mai mult sau mai putin academice aflate in lucru. In fine destule erau proze curate pe care nu le-am publicat separat fiindca nu ma socoteam prozator.“ (Nicolae Manolescu)