Älä unohda, Darie

În satul de români săraci din 1907, foametea e mare. Pământul rodeşte însă toate fructele şi grânele muncite de ţărani ajung la curţile boierilor. Copiii cad răpuşi de boală şi sunt îngropaţi fără prea multă jelanie.

Romanul autobiografic al lui Zaharia Stancu este o frescă a comunităţii rurale din primii ani ai secolului XX. De la marea răscoala a ţăranilor din 1907 până în timpul primului Război Mondial, Darie creşte şi pătrunde adevărurile crunte ale societăţii cu o minte de copil, obiectivă, lucidă şi la fel de crudă ca realitatea.